Zambeste!

Astazi o sa rad!O sa rad pentru'ca asa vreau eu! O sa rad pentru'ca un zambet nu imi frange sufletul si nici nu imi umple inima de ura, chin si amar! O sa rad pentru'ca nimanui nu ii pasa daca rad sau plang! Nu o sa rad pentru a dovedi ceva anume... nu am ce dovedi si nici cui!
O sa ma ascund in umbra cum o fac mereu lasand toata ipocrizia, egoismul, dragostea SENTIMENTELE sa piara si o sa raman singura ca de obicei doar ca acum o sa zambesc asa cum nu am facut'o niciodata!
Ochii tristi sunt intodeauna usor de infrant incep sa inteleg ca daca iti pasa prea mult de ceilalti fara sa pretinzi de la ei acelasi lucru vei sfarsi singur si toata lumea va incerca sa profite de ceea ce esti fara sa se gandeasca ce se ascunde dincolo de infatisare!
Trupul e doar o masca... fiecare om este definit de nobiletea sufletului sau! Un suflet nobil se ascunde acolo unde te astepti mai putin si de aceea el este rar descoperit! Dar ca si o carte sufletul are nevoie de "coperti" deoarece ceva nobil nu poate rezista fara armura - inconjurat de ura din jur - totul se transforma in pulbere fina de PRAF !

Zi cu Zi....

Zi cu Zi...viata devine tot mai inselatoare, tot mai ciudata, enervanta... fara nici o valoare.
Zi cu Zi imi doresc tot mai mult sa reintalnesc bucuria copilariei, speranta vie ce ardea odata nestingherita in inima mea.



CRACIUN!!!
Ii vreau semnificatia pe care o avea cu doar cativa ani in urma... acum totul e scrum, cu lacrimi in ochi imi amintesc de sentimentul ce ma cuprindea inca de la inceputul lunii Decembrie... luna cadourilor, perioada mea preferata.
Acum acea bucurie nu mai exista... imi e dor sa cred in scumpul meu Mos Craciun... el era confidentul meu, de cate ori ceva nu mergea bine el era singurul pe care il simteam ca imi e alaturi si ma iubeste!
Imi e atat de dor de emotia descoperiri cadourilor... imi e dor de copilarie care cu siguranta a fost cea mai superba perioada din viata mea! Stiu bine ca inocenta... frumusetea... farmecul copilariei, a disparut incetul cu incetul... lasandu'ma goala pe dinauntru... .



Vreau din nou sa simt ceva... vreau ca sentimentele de dragoste sa imi umple din nou sufletul... dar e atat de greu!Ceea ce vreau nu am si ceea ce imi e indiferent mi se ofera pe tava!Nu vreau sa alerg dupa nimeni vreau ceva natural... firesc.. ceva ce sa imi incalzeasca inima si sufletul de'a lungul iernii, si mult dupa aceea!

Intrebari.....

De ce in totdeauna ne dorim ceea ce nu putem avea?Si de ce in totdeauna atunci cand obtinem ceea ce ne dorim ni se pare nefolositor?
Aceste doua intrebari pentru mine sunt adevarate enigme... de altfel sunt sigura ca nu sunt singura persoana ce este macinata de aflarea raspunsurilor!
Si fiecare secunda pare un an... sunetul fiecarui strop de ploaie ce iti bate la geam te chinuie.Te simti prizonier intr'o lume din care simti tot mai tare ca nu faci parte. Toata fiinta ta lupta pentru un singur scop... pentru a obtine ceea ce ne dorim. Acel pretios de neatins ne zdrobeste sufletul in mii de bucatele si alergi prin ploaie, vant crezand ca maine e ziua cea mare... "maine" vei gasi curajul sa te afirmi si sa ceri cu tarie ceea ce vrei.Dar acea zi de "maine" se lasa asteptata... sufletul tau e zdrobit si nu te mai ajuta cu nimic in aflarea cheiei ce va rupe vraja si iti va scoate printul din globul lui de cristal din care observa tot mai putin pe tine!
Sa plangi in fiecare zi?Clar nu iti face bine, dar ce poti face? nu mai ai stapanire de sine.Si cum de parca nu ar fi de ajuns ignoranta din partea "Lucrului" mult dorit nici macar prieteni tai de o viata nu te mai ajuta cu nimic.Dintr'o data au telefonul inchis sau nu raspund sunt ocupati tot timpul cand ai nevoie de un umar pe care sa plangi.Si trec zile...zile in care ti se taie respiratia ori de cate ori il ai in fata... mereu vrei sa zici ceva dar pana sa o faci el pleaca si tu ramai ca intodeauna singura si fara chef de viata. Dar intr'o zi cand parca totul merge mai prost decat de obicei se intampla minunea....te observa si totul devine ciudat de usor... incet incet obtii ceea ce iti doresti atat de mult!Si acum??...Acum ce se intampla? De ce acum cand ai capatat ce iti doreai din cel mai maret vis al tau devine cel mai neimportant lucru?
Cum poti sa nu te bucuri de ceea ce ti'ai dorit atat de mult, toata viata?Sau macar un timp relativ lung?De ce acum lucrurile sunt altfel?
Si el?
El din cea mai superba fiinta de pe pamant devine un oarecare?Unde ii este frumusetea cu care le'ai inebunit pe toate prietenele tale? Unde ii este caracterul lui de fier? Simtul umorului? Si cum ramane cu galanta... cu manierele lui edenice... cu...cu tot ce te atragea atat de mult?
Unde sunt toate?

Ce se intampla?

Si cand cerul se umple de nori...mai poti oare sa crezi ca totul va fi perfect?
Ce se intampla?
Da...asta as vrea sa stiu si eu...totul e ciudat,e mult mai urat decat m'as fi asteptat!Imi e dor de fosta mea viata!Imi e dor de mine...copil inocent cu sorele in privire crezand ca dincolo de zidurile ce se inaltau maret in fata sa e o lume minunata... o lume in care trebuie sa pasesc cat mai repede, copil nerabdator, copil... COPIL.Dar... nimic nu e asa cum am crezut, zidurile s'au darmat... copilul a pasit cu emotie simtind ca toata lumea e a sa, dar nu e asa... usor,usor imi pare tot mai rau ca nu ma mai pot bucura de lumea inocentei depline... sau poate adevarul e ca imi e tare dor sa am ceva la care sa vreau sa ajung... imi e dor de zidurile acelea, ziduri care au fost dusmanii mei crezand ca doar ele ma impiedica sa pasesc in lumea adevarata... adevarata asa cum credeam eu ca e...

EL

Stau intinsa pe pat... timpul trece dar nu imi pasa! Am obragjii umezi! Sunt lacrimi... lacrimi ce ma dor mai tare decat ti-ai putea imagina! Tu... tie chiar nu iti pasa? Si de ce ? de ce tu?
Nu vreau.... nu pot asa! Simt cum timpul trece pe langa mine si eu nu vreau nimic in afara de tine!
Asta ar trebuie sa fie o perioada superba... ar trebui sa valorific fiecare minut... fiecare secunda! Dar nu! Mie nu imi pasa... si trec minutele pe nesimtite, si orele si zilele si eu tot nu am ceea ce vreau! Tot nu te am pe tine!

Toti imi spun sa renunt pentru-ca nu voi reusi! Toti prieteni mei! Toti cei ce ma inconjoara! Devine tot mai vizibil pe zi ce trece faptul ca eu ma usuc gandindu-ma la cat de mult as vreau sa fiu langa tine... sa te ating sa iti simt bataile inimi !

Over again!

Ca intodeauna ceilalti au dreptate...trebuie sa incetez sa cred ca lucurile sunt doar cum vreau eu!Ar fi trebuit sa ii ascult pe cei care il cunosc cand au zis ca nu merita... dar am vrut sa o simt pe pielea mea!Si am simtit'o mai intens decat era nevoie.
Dar e ok macar EL e un capitol trecut!

Acum cu adevarat cuvintele sunt prea putine pentru a descrie ceea ce simt...ceea ce e in sufletul meu!Pot spune fara nici o indoiala ca ai fost ca o obsesie pentru mine... una ce nu a avut nici un efect pozitiv. Indiferenta m'a ranit... m'a facut sa ma simt atat nesemnificativa... atat de prostuta...
Cu nu mult timp in urma as fi dat orice sa stau cateva momente langa tine... sa te ating... sa iti simt caldura trupului... bataile inimi! Dar mi'am dat seama ca nu pot sa continui cu aceasta obsesie... am renuntat incet incet.A fost greu, teribil de greu si nu vreau sa mai simt ceea ce am simtit! Nu pot spune ca imi esti total indiferent dar nici nu mai e ceea ce a fost inainte!