Vom fi vreodata multumiti? Linistiti? Impacati cu noi?
Imi e greu sa cred ca o sa reusesc sa ajung in punctul in care sa fiu fericita din toate punctele de vedere.
Niciodata nu ne multumim cu ce avem , mereu vrem mai mult si renuntam la fericirea alaturi de o persoana pe care o stim de ani si ne-a fost mereu alaturi in momentele grele pentru o clipa de pasiune in bratele "demonilor noptii" iar apoi? Apoi vrem sa trecem peste toate ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic dar pierdem tot.
Si uite cum ne pierdem pe noi insine in lupta de a avea viata la care visam . Ne pierdem demnitatea, ne pierdem principiile sperand ca intr-o zi o sa ne atingem scopurile dar... la finalul zilei , cand soarele ii lasa intreg cerul lunii iar noi lasam lumea pentru intimatatea casei... atunci .. ce rost mai au toate sacrificiile de peste zi ? Ce rost are totul daca suntem inca singuri iar patul pare enorm si rece?
luni, 12 mai 2014
vineri, 9 mai 2014
Suflet de gheata sau doar o masca?
Sa fii puternic in fata tuturor, sa fii genul de persoana careia nimeni si nimic nu ii ajunge la inima... Si de ce? Pentru ce? Doar pentru-ca ai fost ranit si ai vazut ca fiind slab si iubind ai primit la schimb nopti intregi in care tot ce ai fi vrut era sa adormi si sa nu te mai gandesti la nimic din ce a fost; nopti in care faceai eforturi incredibile pentru ca nici o lacrima sa nu iti pateze obrajii incinsi de focul unei iubiri ce se vrea stinsa.
E povestea mea dar ar putea fi povestea oricui ... sunt acele momente ce m-au facut sa nu mai pot nici macar sa cred ca iubesc cu adevarat pe cel de langa mine si nu pentru-ca nu as fi trecut cu adevarat peste deceptia primei mele iubiri ci pentru-ca nu am vrut si nu vrea sa mai fiu pusa in fata unei situatii care sa ma ingenuncheze.
A trecut ceva timp de cand am hotarat sa pun gratii sufletului meu si au fost momente in care imi doream cu disperare sa am un sentiment oricat de mic fata de cineva dar si momente in care mi-a fost usor sa trec peste evenimentele din jurul meu, eu fiind incapabila sa ma implic total in orice alta relatie ce a urmat.
Dar la sfarsitul zilei cand toti din jur dispar, tu suflet de gheata de ce incepi sa arzi in flacari?
E povestea mea dar ar putea fi povestea oricui ... sunt acele momente ce m-au facut sa nu mai pot nici macar sa cred ca iubesc cu adevarat pe cel de langa mine si nu pentru-ca nu as fi trecut cu adevarat peste deceptia primei mele iubiri ci pentru-ca nu am vrut si nu vrea sa mai fiu pusa in fata unei situatii care sa ma ingenuncheze.
A trecut ceva timp de cand am hotarat sa pun gratii sufletului meu si au fost momente in care imi doream cu disperare sa am un sentiment oricat de mic fata de cineva dar si momente in care mi-a fost usor sa trec peste evenimentele din jurul meu, eu fiind incapabila sa ma implic total in orice alta relatie ce a urmat.
Dar la sfarsitul zilei cand toti din jur dispar, tu suflet de gheata de ce incepi sa arzi in flacari?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)