Un copil paseste temator traversand incet camera cea mare si intunecata! Ajunge plin de spaima si neliniste in capatul opus al camerei, langa ferestrele cele mari si vesnic acoperit de perdelele verzi de catifea... cu o forta supraomeneasca trage perdelele prafuite si grele iar soarele lumineaza camera ce i se reveleaza cu toata frumusetea ei!
Asemeni unui copil pasesc incet, atenta la fiecare pas, iar frica imi conduce pasi pana ajung langa tine...iar apoi...apoi totul e lumina, curaj si speranta!
Tot ce am vrut de la tine a fost sa imi dai puterea sa fiu eu... sa ma faci sa ma simt bine stiind ca si tu te simti la fel! Si incet incet simt ca invat sa zbor alaturi de tine. Asemeni unui pui de randunica in fiecare zi mai invat ceva nou, ceva ce ma pregateste pentru zbor, si pentru tot ceea ce urmeaza!
